poate am fost fericit dar totul era o minciuna si cand mi-am dat seama am revenit la realitate.
te nasti singur, traiesti singur , mori singur.
nimic nu este real si nimeni nu vrea sa recunoasca , preferam sa traim iluzia , e mai comod , e mai simplu.
imi este frica de oameni
imi este frica de nepasarea oamenilor
imi este frica de mine
imi este frica ca poate o sa uit
imi este frica de tot...
traiesc din amintiri...
astept sa-i pese cuiva ...
omul, egoistul nemarginit!
cred ca am murit de mult , sunt doar un zombie... nu pot sa traiesc in prezent , nu pot sa uit , nu vreau sa uit nimic
nu prea mai am alternative , pana acum m-am eschivat de societate dar e timpul s-o infrunt.
muzica, una din putinile bucurii.
oare cand am fost eu?
oare cand o sa fiu eu?
singuratatea ma omoara , prefer sa fiu singur.
a-si vrea sa ma uite toata lumea, vreau sa fiu uitat.
cateodata savurez singuratatea, cateodata nu.
pe multi oameni i-am uitat si m-au uitat. suntem uitati!
frica , frica de ridicol ... ironic, sunt ridicol de cand ma stiu!
am indoieli mari legate de inteligenta oamenilor, am noroc ca nu sunt inteligent.
nu ai nevoie de masca , atunci cand esti singur.
